7 factori care determina un business sau organizatie sa aiba succes sau nu

Observatii personale facute pe 6 companii si peste 10 organizatii cu cifre de afaceri intre 0 si 6.000.000 euro pe an, in urma discutiei cu patronii/presedintii/managerii sau patronii.

Pentru aceste observatii am investit sute de ore pe lucru, discutii, planificari, evaluari si calatorii.

Am vazut peste 6 firme si 10 organizatii cu ochii mei si probelemele care apar, doar in ultimele 7 luni, care au probleme de clientela, organizare, orgolou in general si financiare in cele din urma.

Iata cei 7 factori comuni observati personal, care determina un business/organizatie sa mearga sau sa esueze:

1. Succesul sau esecul companiei/organizatiei e egal exact cu cat de mult le pasa proprietarilor de ele.

Si in multe cazuri, proprietarii arata ca le pasa, cred ca le pasa, dar mai mult sunt legati emotional de afacere

2. Daca apare cineva sa lucreze cu ei/sa ii ajute/sau sa le ia o parte din lucru pe umeri – in loc sa mearga mai departe, proprietarii se asteapta sa se intample un miracol, fara ca ei sa fie nevoiti sa faca ceva – daca se poate cat de putin. – se lasa pe o ureche – parca s-au simtit presurizati, iar acum se dezumfla.

3.Lipsa Organizarii – lipsa organizarii lipseste cu desavarsire in majoritatea organizatiilor si companiilor.

“Oricat ne-am organiza, ne mai putem reorganiza odata” – adevarat, doar ca – cele mai multe companii nu sunt organizate. Iar asta vine din start de la mentalitatea sefilor.

Cei mai multi cu care am vorbit au avut 3 reactii:

a)Nu au vrut sa asculte nici in ruptul capului ce am avut de spus legat de organizare

b)Nu au dorit sub nici o forma sa se reorganizeze – desi existau pierderi in depozit/transport/energie investita-rezultat – deoarece in capul lor deja totul e organizat si acestia cred ca daca ei investest multa energie in afacere, atunci si angajatii ar trebui – indiferent de rezultate

c) Reorganizarea li s-a parut inutila: majoritatea nu vad mai departe de nasul lor. Motiv pentru care nu merg lucrurile(prezent, am trecut si eu prin asta).

Asta inseamna ca patronii/presedintii vad inutila reorganizarea – pana in momentul in care ii doare pe ei personal la buzunar – nu ca le-ar pasa de angajati. Sub nici o forma. Unui patron/presedinte caruia ii pasa de angajati, se asigura sa mearga compania si se re-creaza constant.

Considera inutila reorganizarea deoarece, din punctul lor de vedere au facut tot ce se putea face si nu mai exista nimic altceva de imbunatatit – decat UNICA IDEE CARE O AU IN CAP, despre ce s-ar putea face daca s-ar intruni toate conditiile. – “ce prostie – conditiile perfecte nu se intrunesc niciodata, ele se creaza”

d)Au facut orice impotriva oricarei incercari de a se reorganiza: adica…la majoritatea ideilor venite inspre reorganizare, fie au ignorat persoana care vorbeste, fie au ascultat si doar au dat din cap, fie au cerut sa nu mai fie batuti la cap – totul din NEVOIA DE A CONTROLA – TOT!

e)Respecta mai mult persoana decat informatia – una dintre idioteniile(nu pot sa zic altfel) oamenilor de afaceri si a conducatorilor de organizatii este ca au nevoie de cineva important sa incerce ceva nou sau sa se motiveze inspre o directie:

Intai, oricat de succes e un om, nu inseamna ca vei fi si tu asa
In al doilea rand, ai experienta ta personala de viata si…
3 – orice idee e binevenita si ar trebui multumit pentru ea – nu sa fie respinsa.
Pentru ca din afara(fara identificare) se vad mai bine ideile decat din interiorul afacerii(cu identificare).

4.Cautarea de angajati/parteneri/colaboratori ca sa imi eliberez timpul, sa imi rezolve problemele personale – nu sa imi repun afacerea pe harta si nici sa imi cresc profitul.
Cand definitia Businessului este – profit making machine – ce rost are ca leaderul/patronul/directorul organizatiei sa isi pierda timul cu asta – si implicit altora

5. EGO BASED ORGANIZATION/Company – asta e cea mai mare problema din cate am vazut deja in 4 tari(Romania, Germania, Elvetia, Ungaria).

Asta apare cand oamenii sunt atasati emotional de afacere/organizatie. Iar cand ceva nu le convine sau se simt suparati, lasa balta afacerea si o trateaza la fel cum trateaza pe oricine cand sunt nervosi.

Pe de alta parte, din cauza mandriei(mai mult sau mai putin) – prea putini inteleg ca daca e nevoie de o dezvoltare, ea trebuie realizata cu orice risc, sa se puna pe picioare un business – un CEO identificat cu afacerea lui, va fi partial atent la mandria lui – deci nu isi va investi intreaga energie in afacere.

In al 3 lea rand, un ego crescut – odata cu cresterea profiturilor, va duce compania si performantele acesteia la pamant. De ce? Pentru ca mandria nu lasa omul sa fie atent, ci ii directioneaza atentia spre nevoia de control.

Odata aparuta nevoia de control, apare urmatorul aspect care opreste o firma sa produca bani….

6.Testarea – “Am obosit, am incercat tot si nu merge” – din pacate, atasamentul emotional, frica de a nu avea bani, amintirea a 100 de incercari esuate si identificarea cu esecul – in timp ce apare comparatia cu cei de succes, duce la 3 ‘mindest-uri’ gresite:

A.Frustrarea ‘sefului de exploatatie’ – pentru ca la fiecare test/incercare, exista asteptarea de a avea succes. Cati oameni, atunci cand incearca, nu se asteapta nici la esec, nici la succes – sau mai mult la un nou esec?

B.Incapatanarea: “daca nimic nu a mers acum, nu va merge, deci nu merge” – intrebarea e: ce nu merge?, chiar nu a mers nimic(zero) pana acum? sau e o stare generala definita stereotipic? – cand apare acest factor – des intalnit, chiar daca se va porni cu un avant, avantul va dispare, deoarece e greu sa pui idei noi in fata unui om incapatanat

C.Frica totala de a esua: dupa 123.654 de esecuri, greseli si incercari – observatiile mele au fost urmatoarele:

In loc sa cuantifice greselile si erorile si sa caute noi solutii necontenit, presedintii/patronii ce fac primul lucru? Se compara cu altii care au reusit sau se compara cu imaginea mentala proiectata in viitor cu care s-au identificat:

Totul porneste de la o asteptare, de la o identificare

(oricare ar fi aceasta identificare: bani multi, prosperitate, succes, masina-casa-calatorii, restaurante si daca se poate sa mearga afacerea pe roate si eu sa lucrez part time etc.)

Iar frica totala de esec, odata cu identificarea atasata unei imagini mentale in viitor(complet ireala) si atasamentul emotional –

– nu vor lasa un business owner sa testeze, deoarece fiecare test(mai devreme sau mai tarziu) il va considera ca pe un succes/esec personal…

Iar cand va functiona si vor intra banii se va bucura, va fi exaltat – iar cand nu vor functiona mecanismele firmei corect si nu vor curge banii – se va enerva/frustra si se va simti obosit(a).

7. Lipsa pregatirii pe 3 paliere:

a)Neoptimizarea “santierului de lucru” si a modului de operare(sa se elimine pierderile si timpii pierduti)

b)Lipsa de pregatire a patronului in a conduce compania/organizatia – nu pregatirea intr-o meserie – un patron trebuie sa fie un manager – nu neaparat un specialist

c)Lipsa de pregatire a personalului/colaboratorilor sau neimportanta acordata instruirii complete al angajatilor – Majoritatea celor care au angajati sau parteneri de afaceri, fac urmatoarea prostie – sau ipocrizie – ca e totuna:

Presupun ca angajatii/colaboratorii ii cunosc afacerea si modul de gandire ca in palma si in loc sa explice si sa isi instruiasca oamenii: fie urla la ei, rade de ei, ii ia la misto, ii ignora, ii sperie, ii trag la raspundere fara sa le explice(uneori cauta motiv sa strige/dea vina pe cineva pentru lipsa lor proprie de incompetenta) sau cauta orice motiv sa isi prinda “omul” facand ceva gresit sa poata sa :

A) strige/tipe la el/ea –
B) sa ii arate angajatului/partenerului ca el/ea nu stie(nu e atat de competent) si sa se auda spunand “ce e corect de fapt – care poate fi spus doar din gura patronului/presedintelui”
C) totul din nevoia Patronului/Presedintelui de a avea dreptate/control/de a se simti bine.

Cu dreptatea niciodata nu se va castiga in viata – ce sa mai spun de o afacere.
Cu dreptatea castigi 20% si pierzi 80%, dar cu PACEA castigi 80% si pierzi 20% – Arsenie Papacioc

Singurii care “nu pierd”, sunt mafiotii, politicienii si anumite firme care fac rau altora sa traiasca bine. Ei si conduc lumea. Dar intreaba-te – ce iti doresti cand vorbeti de o afacere: o caruta de bani si sufletul bucati sau – bani multi, o viata decenta in care iti permiti sa traiesti orice experienta iti doresti?

Banii sunt un efect secundar al muncii tale, nu te reprezinta sub nici o forma – decat daca iti doresti tu asta. Banii sunt aici ca tu sa poti sa experimentezi cat mai mult in dualitatea prezenta din lumea noastra sau sa fugi de tine insuti. Aici intervine si ego-ul:
identificarea cu banii fac persoana sa caute moduri de a fugi de ea insasi – prin “amortire” a simturilor si gandurilor
lipsa identificarii cu bani fac persoana sa vrea sa experimenteze lumea si sa se bucure intr-un mod adanc de ea

In care categorie te aflii la nivel mental? Ce imagini ti-ai format in cap desrpe tine? Si in care categorie te aflii la nivel emotional?

Observatia centrala a mea a fost:

Schimbarea incepe de sus, iar efectele se ramifica in jos. Cand conducatorul e dominat de ego(fie ca isi da sau nu seama) – lucrurile si performanta se vor schimba greu.

Din observatiile mele asupra 6 firme si 10 organizatii, concluzia e urmatoarea:

Daca patronul/conducatorul/CEO/presedintele/directorul nu are o mentalitate complet neatasata de business/organizatie, nu intelege ca aceasta reprezinta o masina de facut profit – nu o parte din el/ea, respinge ideile noi, care nu le implementeaza si fuge de testare(adica de noi esecuri percepute) – atunci va fi imposibil ca el+angajati sa traiasca bine din aceasta afacere…

…oricat se lupta angajatii si patronul sa reuseasca.

Daca viata e grea, atunci lupta nu e cu viata, pentru ca aceasta lupta ar fi imposibil de castigat si de inteles in totalitate.
Cand viata e grea, singura lupta e cu mine insumi, pentru ca daca trec de mine, am inteles si viata, fiind ca eu proiectez tot ce se intampla in jurul meu

Cu drag,
ED

540 total views, 1 views today